10 mai 2009

Capritele din Crai


E clar, la cum aratau prognozele meteo urma sa ploua toata ziua, asa ca tare ne-am bucurat cand am ajuns la refugiul Grind 1 fara strop de ploaie si nori pe ici pe colo.


Ne-am gandit sa nu abuzam de noroc, asa ca am grabit pasul, cu noroc, la jumatate de ora de varf a inceput sa ninga si a tot nins in reprize pana a doua zi de dimineata ( fara apus sau rasarit ).


Imediat ce am coborat sub nori a inceput spectacolul...


La un moment dat am vazut o caprita pe o creasta, asa ca am ocolit putin si am aparut chiar deasupra ei la nici 50m, s-a uitat indiferenta la mine si a continuat sa manance covorul de flori, ceea ce nu am vazut eu era inca o caprita care era sub stanca pe care stateam eu la nici 10m, asa ca atunci cand m-a vazut, a fluierat si imediat au disparut amandoua.


Bucuros ca am reusit sa le prind in poze pe amandoua am continuat coborarea, dar spectacolul abia incepea, la 200m, pe fundul unei vai, aproape 30 de capre negre pasteau sau se jucau. Am lasat rucsacul si am plecat la " vanatoare ", chiar daca am fost zarit mi s-a permis sa ma apropii la nici 50m moment in care toata turma a plecat mai departe.
Cum sa las ocazia asta sa-mi scape, am plecat dupa ele si dupa fiecare creasta pe care o trecem, cu cat stateam mai mult in preajma lor imi permiteau sa ma apropii tot mai mult, asa ca am ajuns la mai putin de 20 de metri, e drept ca tot timpul 5-6 erau cu ochii pe mine si daca ma miscam mai brusc " fluierau " si plecau mai departe. Am continuat urmarirea pana le-am pierdut in ceata.



Piatra Craiului este singurul loc in care de fiecare data cand vin aici vad capre negre, nu stiu daca este bine sa spun asta, dar vreau sa se bucure si altii de natura, care nu este a mea si mi-e greu sa cred ca nu ii va sensibiliza si pe cei mai indiferenti dintre noi, in plus, cei care chiar sunt cretini si nu au niciun fel de sensibilitate fata de natura si nu ar sti sa o aprecieze, mi-e greu sa cred ca ar veni pana aici.

Multumit de ceea ce am vazut am plecat mai departe spre orasul meu gri sufocat de smog si gunoaie dar parca pentru a sublinia maretia ei, natura a tinut sa-mi arate pentru a nu stiu cata oara cat este de grozava si aproape de intrarea in " civilizatie " pe o stanca, care mie care am o bruma de experienta in perete nu as fi incercat-o fara asigurare, a aparut o caprita care dupa ce ne-a studiat 2-3 minute a disparut asa cum a aparut.

5 mai 2009

Nu vedem padurea din cauza...drujbelor

Parcul National Piatra Craiului, indiferet de unde intri, esti intampinat de nesimtire ( munti de gunoaie si rauri de pet-uri ), afaceri ( paduri intregi taiate fara sa se mai planteze ceva ) si nepasare.

Cine da autorizatiile de taiere a padurilor, cum se poate asa ceva intr-un parc national, de ce niciun ban care iese sub forma de lemne nu se intoarce in zona, nu ma astept la investitii pentru ca as avea pretentii de civilizatie, macar stransul gunoaielor si reinpadurirea zonelor defrisate. Reinpadurirea mi se pare logic sa fie o conditie pentru cei ce exploateaza zona, dar logica lipseste in povestea asta.

De ce la intrarea in parc nu se percepe o taxa mai mare ( 15-20 ron ), care poate pentru multi nu le va fi indiferenta, in schimbul acestor bani sa se dea o punga care daca este adusa inapoi cu gunoi sa i se restituie suma platita, daca suma de bani iti este indiferenta sau daca pur si simplu esti idiot si nu vrei sa faci curat unde a ai stat sau pe unde ai trecut, de acesti bani sa se plateasca un om care chiar sa faca curat, macar pe drumul cel mai circulat ( oricum marea majoritate a nesimtitilor nu se indeparteaza prea mult de boxele din masina ).

Prea multe intrebari fara solutii, prea multi bani in joc, prea multe interese ... si totusi, eu cred in schimbare...