Pinguineala

Inotatori innascuti.
Isi ingrijesc odraslele, stand nemancati si cateva saptamani.
Cantareti.
Extrem de curiosi.
Civilizati.
Sociabili.
Barfitori.
Dar mai ales iubareti.
In acelas tur catre Insula Magdalena, pentru a vedea pinguini magelan in stramtoarea cu acelas nume, era inclusa si o oprire langa o insula cu foci.
Calatoria de 3 ore cu barca, a fost probabil cel mai greu moment din viata mea, nu-mi aduc aminte vreun moment mai inspaimantator ca acesta. Rau de mare, frig, umezeala, barca mergea foarte repede si fiecare val il simteam in rinichi, nu aveam de ce sa ne tinem si nu putine au fost momentele in care am dat cu capul de barile din tavan. Cred ca daca mai trebuia sa mergem o ora, nu ca vomitam, direct muream.
Durerea de cap si proasta dispozitie, m-au insotit toata ziua.

Fitz Roy

Fitz Roy si Tores del Paine, concureaza pentru cel mai frumos parc national din zona. Nu pot sa spun care este mai frumos, dar ma bucur ca am fost in ambele, amandoua sunt absolut superbe si spectaculoase.
In Torres del Paine nu am apucat sa vedem decat o mica parte, izgoniti fiind de incedii, dar fara sa fim nevoiti a pleca de acolo, nu ajungeam aici.
Intr-o perioada in care pe Everest ( 8848m ) au ajuns si 100 de oameni in aceeasi zi, Fitz Roy ( 3359m ) este escaladat pana pe varf in medie de 2-3 oameni pe an.

Fiecare moment era unic, in primul rand datorita peisajului superb si apoi, pentru ca, norii, impreuna cu crestele muntilor, creeau in fiecare moment un spectacol.
Dupa un mars extenuant de mai multe ore si cateva zile dormite in cort, in sfarsit mi-am gasit locul. Acum poate sa vina vremea aia urata si cacacioasa.

Cerro Torre

Cerro Torre, 3128m. Din El Chalten, traseu usor de 4-5 ore, pana la Campamento de Agostini langa Laguna Torre.
Mi-a parut foarte rau cand a trebuit sa intrerupem traseul in Torres del Paine, dar odata ajuns aici mi-am dat seama ca Fitz Roy si Cerro Torre sunt doua bijuterii, asa ca tot raul spre foarte bine.