Bicla in Crai

  Planul exista de mult, dar Mihai a reusit sa ne adune, avand doar o zi la dispozitie, am optat pentru partea estica, Gura Raului, Pestera , Ciocanu, Dambovicioara si inapoi pe la table si prapastiile Zarnestiului.

 

   Imi este greu sa vorbesc de ce am reusit noi sa facem, avand in vedere ca pe traseu ne-am intalnit cu un grup de biciclisti francezi, care aproape toti aveau un picior sau ambele lipsa, cu toate astea se dadeau pe bicla, pentru ca asta isi doreau si asta le placea. O mare diferenta culturala si de perceptie a vietii fata de ce am intalnit la noi, sigur, ajutorul autoritatilor ( la noi nu doar ca nu te ajuta, ba uneori iti pun si bete-n roate ) si al prietenilor este important, dar cel mai important este sa intelegi tu, ca viata nu se termina aici. Jos palaria.

 

   Sigur, am stiut de la bun inceput ca poate sa inceapa ploaia oricand, dar ca va ploua mai bine de 2 ore din cele 6 ale traseului, atat de tare incat nu vedeam pe unde mergem, nu prea ne asteptam, cu toate astea, hainele acum sunt uscate, noroiul l-am dat jos si au ramas doar amintirile, foarte faine dealtfel.

 

Iarna in Crai

   Cand am parcat masina la Brusturet, a inceput sa ninga, se anuntase vant puternic la munte si vreme mohorata, dar stiam ca indiferent cat de urata va fi vremea, aveam unde sa ne adapostim.
Mihai a fixat un ritm mai incet decat as fi vrut eu, insa, s-a dovedit a fi perfect, nici prea repede sa transpir, dar nici prea incet sa inghet de frig. Singura problema a fost zapada cam mare prin care trebuia sa bat urme.

 

  
   La refugiul Grind 1 am gasit o gasca de 5 baieti care aveau acelas traseu ca si noi, asa ca am asteptat smechereste sa termine ei de mancat si sa plece primi, ca noi apoi sa venim pe poteca deja batuta.

 

   Cele sase ore, de la masina si pana la refugiul Grind 2, in care as fi vrut eu sa ne incadram, au fost de fapt opt si jumatate. Noaptea ne-a prins cand am ajuns pe varful La Om, am asteptat sa ne ajunga si intarziatii si pe un viscol ce nu-ti permitea sa vezi mai mult de 2-3 metri, fara asigurare si rupti de oboseala, am bajbait printre cornise peste 45 minute pana la refugiu.

Putin suparat ca am carat trepidul degeaba pana sus, am mancat ceva si m-am bagat la somn.

Dimineata ...spectacol.

 

 

 

 Intr-o parte Bucegii si Leaota iar in cealalta Iezer si Fagaras, in rest, o mare de nori.

 

 

 

De asta iubesc eu "Piatra"

Soare, ploaie, furtuna, ninsoare, toti le-am trait si le-am vazut, dar in "Piatra" arata altfel. D-asta iubesc eu "Piatra", orice lucru sau fenomen arata spectaculos aici.