Dimineata...de fapt pe la 11, ne-am hotarat sa renuntam la planul initial de a face creasta si de a innopta in refugiul Iezer, o idee geniala dealtfel. Avem sa stim asta sigur peste noapte, cand, chiar si cu focul in soba, atmosfera a fost cam "mentolata".
Ca intotdeauna aici, am fost insotiti tot drumul de un catel, de data aceasta unul foarte jucaus, cand noi nu aveam chef de el, se juca singur si asa a tinut-o toata ziua, orice ii iesea in cale era ceva tocmai bun de jucat.
Pana in saua Gradisteanu ceata ne-a impiedicat sa vedem mai mult de 100m. La un moment dat am vazut toti trei un montaniard mult mai harnic si mai viteaz ca noi care cobora cu ditamai rucsacul. Oboseala si ceata ne-a pacalit, ciudat a fost ca pe toti trei, era doar un brad la mai putin de 50m.
De cum s-au risipit norii, spectacolul a fost total, combinatia de soare in apus, norii rasfirati si muntele au meritat tot efortul depus si frigul indurat...ba chiar mai mult. Chiar daca era extraordinar de frig, le-am propus baietilor sa urcam pana pe Papusa si sa asteptam acolo apusul care stiam ca va fi superb, iar coborarea la frontala pana la cabana o experienta noua pentru unii dintre noi, care le va placea tare si sper sa ii mai aduca pe creste.
Frigul extrem a creat din apa forme incredibile de gheata, alaturi de stratul de zapada foarte generos te duc cu gandul la Siberia mai degraba decat la muntii prin care am cutreierat de mic si pe care nu i-am mai vazut asa. Sper sa-i mai gases si altadata asa de...altfel.
