Moscova

   Metroul construit la cea mai mare adîncime din lume, alături de arhitectura celor aproape 200 de stații, fac ca acesta să fie unul din principalele obiective turistice ale Moscovei.

 

 

 

Da, era și el acolo, tovarășul Ilici.

 

   Space Museum este un ''must see''. Prima rachetă care a zburat în afara atmosferei terestre, cîinele Laika, prima ființă în spațiu cosmic, primul satelit, prima stație orbitală alături de multe alte premiere și inovații ce poartă marca URSS.

 

 

   În rest, aceleași blocuri comuniste, cu farmacia, banca si "non stop-ul" la parter, aceeași harababură pe străzi și același număr de biserici ca și la noi, doar prețurile îți spun că, Moscova este orașul cu cei mai mulți milionari din lume.

Elbrus

    Gașca năzdrăvană la primul contact cu motivul pentru care se afla aici, țîța stîngă, sau Elbrus 5642m. Toți își fac proiecții ale traseului, pana sus, pe sfîrc, in timpul unei ture de încălzire pe Cheget ( fără nicio legătura cu aclimatizarea, dar foarte pitorească ).

 

  
   Am avut varianta de a dormi în cort, la Priut 4300m și de a fi mai bine aclimatizați, dar ne-a fost greu să renunțăm la confortul oferit de "butoaie" și mîncarea celui mai fain bucătar, Achim.

Motivul pentru care Prometeu a fost legat pe vîrful Elbrus de către Zeus: focul.

   După două zile, în care am încercat mai mult decît am reușit să ne aclimatizăm, pe 24 iulie, la 4 dimineața, pe un vînt îngrozitor, am plecat de la stîncile lui Pashutov 4800m către vîrf, așteptîndu-mă la dureri de cap. Orice părticică de piele neacoperită, era pur și simplu sablată de vîntul care viscolea zăpada.  În șa, am avut un moment în care am vrut să mă întorc, dar mulțumită unei pastile miraculoase ( mulțumesc ) și a două căni de ceai cald, mi-am revenit și pînă pe vîrf totul a fost perfect.

 

   Mulțumesc la toată gașca, pentru că toți sunteți foarte faini și năzdrăvani, motiv pentru care expediția a ieșit atît de bine. Peter de la 1001 Adventures, jos pălăria pentru organizarea și gestionarea impecabilă. 

Bicla in Crai

  Planul exista de mult, dar Mihai a reusit sa ne adune, avand doar o zi la dispozitie, am optat pentru partea estica, Gura Raului, Pestera , Ciocanu, Dambovicioara si inapoi pe la table si prapastiile Zarnestiului.

 

   Imi este greu sa vorbesc de ce am reusit noi sa facem, avand in vedere ca pe traseu ne-am intalnit cu un grup de biciclisti francezi, care aproape toti aveau un picior sau ambele lipsa, cu toate astea se dadeau pe bicla, pentru ca asta isi doreau si asta le placea. O mare diferenta culturala si de perceptie a vietii fata de ce am intalnit la noi, sigur, ajutorul autoritatilor ( la noi nu doar ca nu te ajuta, ba uneori iti pun si bete-n roate ) si al prietenilor este important, dar cel mai important este sa intelegi tu, ca viata nu se termina aici. Jos palaria.

 

   Sigur, am stiut de la bun inceput ca poate sa inceapa ploaia oricand, dar ca va ploua mai bine de 2 ore din cele 6 ale traseului, atat de tare incat nu vedeam pe unde mergem, nu prea ne asteptam, cu toate astea, hainele acum sunt uscate, noroiul l-am dat jos si au ramas doar amintirile, foarte faine dealtfel.