Prea asteptam tura asta de mult asa ca nu am fost dezarmat de ploaia care m-a insotit din Bucuresti si pana la stana din Grind, cand am iesit din padure in reprize scurte reuseam sa vedem soarele in schimb vantul nu ne-a ierta o clipa, motiv pentru care am decis sa urcam pe traseul de vara care era la adapost de vaj. Atentie am alest acest traseu din cauza ca zapada era foarte mica neavand din ce sa se formeze avalansa, in alte conditii acest traseu nu trebuie sub nicio forma folosit iarna, fiind foarte expus riscului de avalansa. Dupa 3 ore de batut urme am ajuns in creasta, la refugiu unde am ramas peste noapte in suieratul vantului care imi ridica parul pe ceafa, amintindu-mi de noptile petrecute in taberele superioare de pe Cho Oyu.
Chiar daca soarele rasarea pe la 6.30, la 5.15 eu eram afara sa fac poze, nu erau mai mult de -10 grade batea vantul dar nu foarte tare iar zapada era inghetata tun. De la refugiu si pana in varf, doar eu cu frontala, asa m-au napadit amintirile munti celor mari si momentului in care plecam catre varf ca tare as fi vrut sa nu apara soarele pret de inca o ora doua.
Din pacate am uitat capul de la trepied acasa, asa ca nu am putut sa fac nicio poza noaptea, dar peisajul din zori mi-a alungat orice suparare.
Parcul National Piatra Craiului, indiferet de unde intri, esti intampinat de nesimtire ( munti de gunoaie si rauri de pet-uri ), afaceri ( paduri intregi taiate fara sa se mai planteze ceva ) si nepasare.
Cine da autorizatiile de taiere a padurilor, cum se poate asa ceva intr-un parc national, de ce niciun ban care iese sub forma de lemne nu se intoarce in zona, nu ma astept la investitii pentru ca as avea pretentii de civilizatie, macar stransul gunoaielor si reinpadurirea zonelor defrisate. Reinpadurirea mi se pare logic sa fie o conditie pentru cei ce exploateaza zona, dar logica lipseste in povestea asta. 
De ce la intrarea in parc nu se percepe o taxa mai mare ( 15-20 ron ), care poate pentru multi nu le va fi indiferenta, in schimbul acestor bani sa se dea o punga care daca este adusa inapoi cu gunoi sa i se restituie suma platita, daca suma de bani iti este indiferenta sau daca pur si simplu esti idiot si nu vrei sa faci curat unde a ai stat sau pe unde ai trecut, de acesti bani sa se plateasca un om care chiar sa faca curat, macar pe drumul cel mai circulat ( oricum marea majoritate a nesimtitilor nu se indeparteaza prea mult de boxele din masina ).
Prea multe intrebari fara solutii, prea multi bani in joc, prea multe interese ... si totusi, eu cred in schimbare...
Incredibil cum punctele alea mici distrug tot ce le inconjoara si muntii astia atat de mari nu pot face nimic. Niciodata nu am vazut atat de putina zapada la altitudinea asta in ianuarie ( cand am ajuns jos erau 14 grade ). Toti ne asteptam ca ceilalti sa faca ceva pentru mediu, toti gandim asa si nimeni nu face nimic, pacat de copiii nostri ca nu vor vedea frumusetile astea.
Stiind ca nu e prea dificil, am plecat din Pausa ( Calimanesti ) pe la 12, vreme frumoasa, peisaj de toamna tarzie chiar daca eram pe 1 decembrie. Am ajuns sus exact la momentul perfect pentru a prinde poate cel mai frumos apus de pana acum.
Cabana Cozia si statia meteo in stanga si valea Oltului in dreapta de la Calimanesti pana la Valcea.
Valea Oltului dimineata acoperita de ceata.
