Dupa 3 zile de stat in Nubra Valley, urma si cea mai grea parte a intregi expeditii, catararea celei mai inalte trecatori de masini din lume Kardung La, 5375m. Cei 130 de km care ne desparteau de Leh, ne-am propus sa ii facem in 2 zile, in prima urma sa urcam primi 65 de km pana la 4500m altitudine, iar a doua zi restul de 15 la urcare si apoi doar coborare.
Am plecat din Sumur pe la 8 dimineata, dupa 20 de km pe teren aproape plat, am luat masa si ne-am apucat sa pedalam. Era fiecare cu gandul lui si chiar daca unul sau altul o lua inainte, intotdeauna ne asteptam si fara sa shimbam niciun cuvant ( eram morti de oboseala ) porneam iar la drum. Au fost 50 de km doar de urcat si nu puteam sa ne oprim pentru ca nu aveam cort cu noi iar dormitul afara pe temperaturi sub 0 grade ... sa zicem ca nu era o optiune. Tot drumul am avut vant din fata, vantul acolo este un fel de vijelie aici la noi iar cu fiecare metru cu care ne apropiam de trecatoare, simteam lipsa oxigenului in fiecare pedala.
Cand mai erau 10 km pana in Nord Pullu, o garnizoana militara care se ocupa cu dazepezitul drumului si punctul nostru in care vroiam sa innoptam, genunchiul meu a cedat, asa ca m-am suit intr-un camion al armatei Indiene pana la destinatie, Cristi ramanand singur pe aceasta portiune. Din nou am fost uimit de oamenii de aici, fiind cu piciorul beteag, nu m-au lasat sa urc sau sa cobor eu bicla din camion ( ei au facut asta ), iar la destinatie nu numai ca nu au vrut sa-mi ia bani, tot ei mi-au dat, apa si bomboane.
Singurul loc in care puteam sa dormim era podeaua unei baraci, aici am platit mai mult decat la cel mai luxos hotel din zona, ne-am inbracat cu absolut toate hainele pe care le aveam la noi dar tot am tremurat zdravan pana la ziua.
Ziua cea mare a inceput bine, cu soare si ceai cald. Mai aveam 15 km asa ca nu ne-am grabit, dupa planurile noastre in 2 maxim 3 ore eram sus chiar daca aceasta portiune era neasfaltata, plina de gropi, gheata si troiene de 4-5 m.
Drumul spre nori.
Nu era pentru nici unul din noi prima data cand urcam la peste 5000m, stiam ca nu va fi usor ( nu eram aclimatizati pentru aceasta altitudine ) dar aceasta ultima portiune ne-a sleit complet de puteri, cele 2 maxim 3 ore au fort de fapt 6 ore. Si ca sa fie experienta completa, la 5200m Cristi a facut pana ( probabil pana la cea mai mare altitudine din lume ). A trebuit sa petecim camera pentru ca rezervele le lasasem jos sa ne fie bagajul cat mai usor.
Cand am ajuns sus a inceput sa ninga, ne-am lasat bicicletele afara cu tot echipamentul pe mainile militarilor indieni si ne-am adapostit pentru o supa calda de taitei extra picanta pana avea sa se mai insenineze putin.
Aici in Kardung La, la 5375m dupa altimetrul nostru, cea mai inalta trecatoare de masini din lume 5604m asa cum spun indienii, gasim unitatea militara locuita permanent la cea mai mare inaltime din lume, templul aflat la cea mai mare inaltime si probabil toaletele aflate la cea mai mare altitudine din lume. Tabara de baza pentru cei care vor sa escaladeze Everestul sau aproape orice alt optmiar sunt la altitudini mai mici decat eram noi aici, tot de aici, intr-o zi senina poti vedea Hidden Peak (8080m), Gasherbrum2 ( 8034m ), Broad Peak ( 8051m ) si K2 ( 8611m ).
Privelistea...
Chiar daca portiunea de drum unde este tot timpul zapada nu era asfaltata si plina de gropi, un fel de transfagarasan dar de zece ori mai mare si mai spectaculos, coborarea a fost un etaz continuu, cu fiecare metru care il parcurgeam imi parea rau, stiind ca se apropie de sfarsit dar in acelas timp, abia asteptam urmatorul metru sa prind viteza si sa vad ce este dincolo de fiecare curba.
Coborarea a durat cam 4-5 ore, din cauza distantei si a pauzelor foto, am uitat si de oboseala si de foame si as fi vrut sa mai dureze cel putin inca pe atat.
Dincolo de nori .
Parerea mea...
Dincolo de Diskit se intinde o zona desertica cu dune de nisip si chiar camile salbatice. Cu greu iti vine sa crezi ca de fapt esti chiar in inima celor mai inalti munti,Himalaya ( Karakorum ).
In fiecare dupa amiaza se pornea furtuna de nisip care putea sa tina si pana se lasa intunericul. Vant care daca aveai norocul sa bata din spate nu mai trebuia sa dai din pedala, daca aveai norocul , altfel nici sa respiri nu mai puteai iar nisipul trebuia sa il scoti de peste tot indiferent de cat de bine te acopereai.
