5 oct. 2008

Pokara

Imi place la nebunie in Kathmandu, dar mi-am zis sa vad si alt oras din Nepal si chiar daca nu era momentul potrivit pentru vizitat Nepalul, incepuse musonul, am plecat spre Pokara in speranta unei ferestre de vreme frumoasa.


Am mers pe un drum ce urca si cobora pante foarte abrupte, pe langa plantati de orez si banane ( bananele la ei cresc peste tot ), alunecari de teren si drumuri inundate cu un autobuz vechi, care transporta mai multe capre decat oameni si care a schimbat 3 cauciucuri. Dar toate astea sunt absolut normale acolo si nimeni nu era nervos sau socat, toata lumea ajuta cum putea. Stiu cateva persoane care daca ar fi fost obligate sa faca aceasta cursa in aceste conditii ... ce reacti ar avea, asta m-a amuzat teribil si tot drumul am ras singur in coltul meu.

Orasul este mult mai mic decat Kathmandu, poate nu la fel de incarcat de istorie dar foarte boem si mult mai aerisit, trebuie revazut in afara musonului.


Devil s Falls.

Asta era principalul motiv pentru care ma aflam aici, pe vreme frumoasa trebuia sa vad 2 optmiari si 5 saptemiari, extraordinar de frumos, abia asteptam sa ajung aici.

Dar vremea nu a fost frumoasa, degeaba am asteptat eu 3 zile ca asta a fost tot ce am vazut.


In una din seri am prins conturul varfului Dhaulagiri 8168m intr-un apus superb pe malul lacului Fewa, absolut superb, asa ca nu am ce face, trebuie sa ma intorc in afara sezonului ploios.

Kathmandu 2008

2 ani de zile am visat sa ma intorc in Kathmandu iar in ultimile 2 zile nu am mai putut sa dorm de emotii stiind ca ma intorc in acest loc extraordinar.
Am ajuns in jur de ora 3.30-4 in oras si am ramas socat de cata lume era afara in strada alergand, facand yoga sau jucand fotbal, LA 4 DIMINEATA.

Totul este foarte ieftin fata de Europa dar nu la fel ca acum 2 ani, motivul fiind o criza foarte severa de carburanti si aici si in India ( pe drumul dintre India si Nepal am ramas blocati 12 ore de soferii nemultumiti de lipsa carburantului).


Am tras la acelas hotel ca si in urma cu 2 ani si chiar daca nu dormisem de 2 zile am iesit sa vad orasul care imi place atat de mult. Am fost sa iau masa acolo unde mancam deobicei si nu era nimic schimbat, ba chiar am baut ceaiul dintr-un pahar in care am baut si acum 2 ani avand o crapatura ciudata.


Totul era la fel aici in orasul de care m-am indragostit si nu puteam decat sa ma bucur. Mi-am asamblat bicicleta si am plecat sa il savurez pe indelete strada cu strada. Strada fiind, ca in toata asia locul in care se intampla tot.

Croitorie mobila.

Spalatorie.

Kiromantie.

Indiferent de religie, aici oamenii sunt mult mai credinciosi, altarele dedicate zecilor de zeitati sunt pretutindeni iar oamenii se opresc in fata fiecaruia pentru rugaciune.

Sadu, sau oamenii sfinti care au renuntat la tot ce este lumeste pentru meditatie si rugaciune.

Anul acesta bonusul au fost maimutele de la Pashupatinath care faceau salturi in raul Bagmati aproape secat in uralele a zeci de spectatori printre lemnele nearse de la incinerari si copii care isi disputau si ei partea lor de rau.