2 ani de zile am visat sa ma intorc in Kathmandu iar in ultimile 2 zile nu am mai putut sa dorm de emotii stiind ca ma intorc in acest loc extraordinar.Am ajuns in jur de ora 3.30-4 in oras si am ramas socat de cata lume era afara in strada alergand, facand yoga sau jucand fotbal, LA 4 DIMINEATA.
Totul este foarte ieftin fata de Europa dar nu la fel ca acum 2 ani, motivul fiind o criza foarte severa de carburanti si aici si in India ( pe drumul dintre India si Nepal am ramas blocati 12 ore de soferii nemultumiti de lipsa carburantului).
Am tras la acelas hotel ca si in urma cu 2 ani si chiar daca nu dormisem de 2 zile am iesit sa vad orasul care imi place atat de mult. Am fost sa iau masa acolo unde mancam deobicei si nu era nimic schimbat, ba chiar am baut ceaiul dintr-un pahar in care am baut si acum 2 ani avand o crapatura ciudata.
Totul era la fel aici in orasul de care m-am indragostit si nu puteam decat sa ma bucur. Mi-am asamblat bicicleta si am plecat sa il savurez pe indelete strada cu strada. Strada fiind, ca in toata asia locul in care se intampla tot.
Croitorie mobila.
Spalatorie.
Kiromantie.
Indiferent de religie, aici oamenii sunt mult mai credinciosi, altarele dedicate zecilor de zeitati sunt pretutindeni iar oamenii se opresc in fata fiecaruia pentru rugaciune.
Sadu, sau oamenii sfinti care au renuntat la tot ce este lumeste pentru meditatie si rugaciune.
Anul acesta bonusul au fost maimutele de la Pashupatinath care faceau salturi in raul Bagmati aproape secat in uralele a zeci de spectatori printre lemnele nearse de la incinerari si copii care isi disputau si ei partea lor de rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu