Parang

Iarna, mai ales acum ca a nins 2 zile, accesul in statiune se face doar pe cablu, asa ca, fara sa stim, am ajuns la tanc sa prindem ultimele curse ale unui telescaun probabil mai batran ca mine, in care am incarcat un portbagaj de bagaje.

Am sarit direct pe schiuri si am mai prins 2 ore de schiat intr-un apus despre care eu cred ca orice descriere nu ar putea sa-i redea frumusetea asa ca nu zic nimic, priviti-l voi si comentati-l, eu am ramas fara cuvinte.

Lipsa investitiilor in infrastructura este evidenta, sperante sunt, actiunile lipsesc. Pacat, asezarea este superba si are potential pentru o super statiune.

Aceasta ultima fotografie spune multe despre mine, o fotografie in care apar doua lumi, una in care traiesc, gri, aglomerata si zgomotoasa, care este departe de sufletul meu chiar daca eu in ea traiesc. Si o lume linistita, salbatica si plina de mister la care visez tot timpul si este langa mine chiar si cand este departe.