Din păcate şi a doua parte a expediţiei a stat sub ameninţarea timpului. După o noapte "dormită" în maşină, distanţa dintre ocean şi Copiapo ( 85km ) am parcurs-o în mai puţin de 5 ore, acum vântul sufla din spate şi pe toată dinstanţa am avut asfalt. Cu siguranţă puteam să băgăm, poate şi 200 km într-o zi, dar aveam nevoie de realimentare, de făcut aprovizionarea pentru alte 7 zile, de reîncărcat bateriile de la aprate, de ... de o pauză.
Aceasta a fost dealtfel şi cea mai "productivă" parte a expediţiei, 200 de kilometri în 2 zile, cei drept, ne-a ajutat şi faptul că trei sferturi din drum a fost pe asfalt şi că în prima zi am avut vânt doar din spate, iar a doua zi a lipsit cu desăvârşire.
Două picături de ploaie înseamnă că tot deşertul o ia razna, mai întâi inundaţiile fac prăpăd (pentru că nisipul de pe dealuri este beton, fiecare picătură de apă o ia la vale transormandu-se în viituri), iar apoi infloreşte. Noi am fost martorii a ceea ce a rămas după ploicica de acum un an.
Drumetul de la Pegas impecabil, probleme...fara probleme, doua zile perfecte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu