( 11 ianuarie, ziua 2 ) Am plecat din Confluencia pe la 10 crezand ca ca cele 8 ore de drum, date de rangeri ca fiind normale, sunt exagerate si ca noi fiind in forma vom reusi sa facem mai putin, trebuia, pentru ca nu aveam mancare la noi pentru acea zi deloc ( iar varianta cu mancat radacini si muguri de copac pica, aici fiind desert).
Cand am ajuns la jumatatea drumului ( Ibanez ) si mai aveam doar jumatate de litru de apa, mancare doar un baton si facusem deja 4 ore, mi-am zis ca trebuie sa accelerez, sacul cu mancare, dus de magari, era deja sus in tabara.
Dupa o incercare a lui Mihai de a merge pe apa, aici parerile despre cat de bine a reusit sunt impartite, dar revin cu filmuletul, am plecat, fiecare in ritmul lui spre Plaza del Mulas.
Plaza del Mulas ( 4300m). Am ajuns chiar cand incepea sa ninga, ne-am facut controlul medical ( obligatoriu ), ne-am luat punguta pentru " celelalte resturi " si am intins cortul in care m-am inghesuit cu Mihai si Andrei. Partea buna era ca, cortul mare de luat masa puteam sa il folosim atat timp cat nu erau clienti, sau puteam chiar sa mancam mancare gatita contra sumei de 40$ masa de persoana.
( 12 ianuarie, ziua 3) Zi de odihna, eu cu Andrei am urcat pana la 4800 m sperand ca a doua zi sa ne fie mai usor cand vom urca in Nido. Zapada cazuta peste noapte ( 10 cm ) pana seara , cand a inceput iar sa ninga, era deja topita. Tot aici ne-am intalnit si cu echipa romaneasca din Medias care abia ajunsase.
(13 ianuarie, ziua 4) Ca in fiecare dimineata, ziua incepe la ora 7, cu cele 2 elicoptere ale armatei si unul privat, care transportau provizii in tabara si luau butoaiele cu " celelalte resturi" din tabara in vale.
Incarcati cu proviziile pentru Nido am plecat pe la ora 10, traseu care dupa rangeri are cam 8-9 ore, eu cu Jhon si Andrei am ajuns in 6 ore 45 min, am instalat un cort, am aruncat repede proviziile in el si am dat-o la vale pentru ca incepuse sa ma doara destul de tare capul. Tot ce ne-am chinuit noi sa urcam, am coborat intr-o ora si jumatate. Mihai si-a lasat rucsacul sub o piatra intr-o tabara intermediara tot din cauza ca nu se simtea bine.
( 14 ianuarie, ziua 5 ) Zi de odihna, de cusut, crosetat si hidratat. Bineinteles, si de mancat, sau de infruptat, ne-am delectat cu supa la plic, biscuiti cu conserva de ton si pateu, spre deosebire de zilele precedente cand mancasem pateu, biscuiti cu conserva de ton si minunata supa la plic.
Mihai se simtea din ce in ce mai rau, mergand la cabinetul medical pentru un control, in mai putin de 30 minute deja era in elicopter spre Mendoza. Lucrurile erau destul de clare, pentru el, asta nu insemna altceva decat: cateva ore cu dureri de cap, pat, friptura si vin.
( 15 ianuarie, ziua 6) Planul nostru de a pleca la ora 9 s-a transformat pentru mine si Andrei in ora 11 iar pentru Cristi si Jhon in ora 12.
( 15 ianuarie, ziua 6 ) Eu cu Andrei aveam sa facem pana in Nido 7 ore si 15 minute, ceva mai mult decat prima data dar fara dureri de cap, ceea ce era foarte important.
Cam pe la jumatatea distantei este o alta tabara intermediara, Canada ( 4900 m ) unde ne-am oprit doar sa ne odihnim 10 min, iar ceva mai sus, sa cautam rucsacul lui Mihai de unde aveam sa mai luam ceva echipament, in rest...stang, drept, stang... 
( Nido del Condores 5400m, sau cuibul condorilor) Am ajuns la fix, chiar cand incepea sa ninga, ne-am apucat sa punem cortul si ne-am pus pe topit zapada alba, cea cu galben nu e buna.
Echipa de calusari, de la dreapta la stanga: banateanu Cristian TECU zis si Tzecu sau lider de galerie, bastinasul australian Ion MIHAILA zis si Jhon geologul, dobrogeanul Andrei CUPACIU zis si Ciupacu, munteanul Catalin NEACSU zis cangurul si moldoveano-munteanul Mihai ISAR "cel ce merge pe ape".
