Bansko aflata la 125 Km sud de Sofia ( la 1000m altitudine ) este in plina expansiune, a pierdut la mustata organizarea olimpiadei de iarna, este inconjurata de munti si are mai multe instalatii de transport pe cablu decat avem noi pe toata valea Prahovei ( 25 km de cabluri si 70 Km de partii ) la preturi mult mai mici decat la noi, nu te calci in picioare la cozi, si nimeni nu-ti intra in fata. Exceptand 2 zile in care a nins non stop, restul au fost ideale de schiat, chiar daca erau temperaturi negative, jumatate din zi aveam soarele in spate iar dupa amiaza schiam pe partiile cele mai inalte care aveau soare pana la apus.
Pentru ca imi doream foarte tare dar nu am gasit timpul pentru asa ceva , acum cand s-a ivit momentu am luat " Air taxi " pentru un zbor cu parapanta si abia astept sa repet experienta asta. Momentele de neliniste au disparut imediat ce ma-am ridicat in aer, se auzea doar vantul suierand, privelistea era incredibila, zborul foarte lin si... tare mici mai erati de sus.
In ultima zi am incercat sa urc pe varful Todorka ( 2746 m ) pe inserat sa prind apusul pe varf, teoretic aveam de urcat 250m diferenta de nivel din locul unde ma lasat ultimul teleschi, am infipt schiurile in zapada si am inceput sa urc pe o creasta expusa, cu zapada foarte mare sau colturi de stanca batute de vant, orice pas gresit se termina cca 1000m, in vale.
La 20 de metri de varf mi-am dat seama ca nu mai pot inainta ( in siguranta ) eram in clapari care alunecau tot timpul si aveam doar betele de schi care s-au indoit si nu le mai puteam folosi.
Dupa ce am facut poze pana mi s-au descarcat acumulatorii si s-a lasat si intunericul, mi-am pus frontala si am inceput drumul inapoi. De foarte putine ori am trait momente asa de grele pe munte ca acum, bine ca am fost singur si nu m-a vazut nimeni cand ma taram prin zapada cautand prize, facand pe un traseu de maxim 10 minute vara mai bine de o ora.
Cand am ajuns la schiuri era deja intuneric bezna -9 grade iar partia era numai gheata, pana mi-am pus schiurile si am incalzit bateriile pentru inca 2-3 poze, au ajuns si plugurile care niveleau partia, a urmat cea mai frumoasa partida de schi din viata mea, 16 km ( atat are partia din varf pana in oras ) de schiat singur pe partia abia nivelata,wow , fara cuvinte.
Cu politisti bulgari poti sa rezolvi orice daca ai 10-20 euro ( intradevar te vaneaza pentru spaga, dar nici ai nostri nu sunt departe) bulgarii sunt mai saraci decat noi, au preturi mai mici indiferent despre ce este vorba si nu am avut parte de nicio rautate de pe la TV ( asta nu inseamna ca nu exista )
Cho Oyu vazut din Tingri.
Tabara de baza ( BC 5300m ), inca mai era vegetatie. 
...caci micuti sunteti de sus ( dincolo de 8000m sau zona mortii ).
Obosit dar fericit.
Inca de la intrarea in tara facem cunostinta cu saracia si traiul greu al oamenilor de rand.
Pentru ca nu poti sa intri cu masina in China, bagajele sunt carate in mare parte de femei si copii.
Probabil vedeau pentru prima data un aparat foto. 
O familie de tibetani cu care ne-a fost imposibil sa ne intelegem, noi nu le stiam limba iar ei nu o stiau decat pe a lor. 
O ulita dintr-un sat tibetan, pe garduri si pe casa este pusa balega de iac la uscat pentru a face focul ( multi dintrei cei de aici nu au vazut copac in viata lor ) .
Piata din satul Tingri.
Satul Tingri si recoltele de grau din jurul acestuia.
Cred ca nici macar nu stiau ca sa inventat o masina care sa spele rufele.
Scaldatul la 4500m in apele topite din ghetari.
Probleme cu masinile chinezesti.
Pasang ( Vineri ), ajutorul de bucatar, cara apa avand picioarele invelite in pungi sa nu se ude si primea 1$ pe zi.
Un tibetan care cara bagaje din tabara de baza in tabara 1 incaltat cu tenisi chinezesti din panza, fuma la aproape 6 000m si cerea de mancare la toti cei pe langa care trecea.
Tibetanii, proprietari de iaci facand pauza de masa si mancand faina de orez sau grau amestecata cu apa.
...si poate mai este o speranta.
