Romania din Copiapo

...da ma, dar e logic ca femeile sa stea la "pacanele" si barbatii acasa, gandestete ca oamenii astia ( emisfera sudica ) stau tot timpul cu capul in jos.

...eeee si uite asa, intre pregatirile de impachetat catrafusele pentru Santiago si ultimele plimbari prin orasul minier Copiapo, stand la o bere pe o terasa, un domn se apopie de noi si ne intreaba in romaneste, ce facem...si din vorba in vorba, aflam ca aici este o comunitate de peste 30 de romani, care lucreaza in diferite mine din zona si ca la una dintre mine, baietii nostri impreuna cu autoritatile si patronii minei au reusit sa faca un muzeu minier pe care ne invita a doua zi sa-l vizitam.
  Am mai fost in muzee de geologie, poate chiar cu mai multe exponate, dar aici a fost extraordinar pentru ca baietii ne dadeau explicatii la fiecare " pietricica" .

   Trunchi de copac care de-a lungul a milioane de ani a fost transformat intr-un bloc de piatra.

 

   Tocmai ce se facea curatenie si se stergea praful, prilej ideal de a atinge o bucata de meteorit, care nu se stie de unde vine si ce varsta are ( meteorit metalic-siderit ).

 

  

   Orasul Copiapo se afla in inima desertului Atacama, cu toate astea, vaile, ajutate de irigatii, sunt tot timpul verzi, solul si clima fiind ideale pentru viticultura.

 

 

 

 

  
   Cei 33 de mineri din Chile care au stat sub pamant 70 de zile si la scoaterea carora au ajutat si mineri de la Carola. Norocul lor a fost ca au ramas blocati intr-o zona unde exista un put foarte ingust, folosit pentru aerisire, prin care au fost bagate alimente, apa si aer, pana au reusit sa faca un alt put, indeajuns de mare pentru a putea fi scosi.
 

 

  

   Dupa ce am vizitat muzeul, am fost invitati la cina, moment extraorinar sa le cunoastem povestile si experientele de viata. La sfarsitul mesei ( platita de ei ), ne intreaba daca am vrea sa mergem a doua zi in mina ... ne uitam unii la altii incercand sa ne stapanim bucuria si acceptam invitatia ( eu unul, nu am putut sa dorm de nerabdare).
   Asa ca, la ora stabilita, o masina de teren ne ridica din oras si ne duce la mina Carola, aici alta surpriza, in mai toate birourile se vorbea romaneste. Ne este inmanat echipamentul de protectie, OBLIGATORIU, salopeta, cizme cu bombeu de fier, casca, lanterna, masca de gaze, ochelari si ...la treaba.
    Eu stiam ca minerul este tot timpul plin de praf, da cu lopata si tarnacopul, coboara cu un lift si se deplaseaza cocosat in niste vagonete mici care fac un zgomot infernal. Aici, se coboara doar cu masina ( la aer conditionat ), exista locuri de luat masa ( masina de catering aducea mancare calda ), chiar si locuri de odihna. Fiecare masina, are o statie radio care comunica in permanenta la ce nivel este, pe ce galerie si directia de deplasare.
 

   Ma rog, dupa ce am " mangaiat " cristalul, baieti ne spun ca ideea celui care a a aranjat pietrele, a fost sa deseneze un om ce sta intins pe spate cu acest cristal drept falus.

  Toata experienta sud americana a fost deosebita, numai ca momentul acesta din Copiapo m-a facut sa fiu extraordinar de mandru ca sunt roman si ma bucur nespus ca exista oamenii ca acestia si mai ales ca sunt romani.
   Multumim tuturor celor de la mina Carola, multumim d-lui Nicolae Pop, multumim d-lui Constantin, pentru ciorba cu palinca si toate drumurile facute pentru noi, multumim Flaviu pentru ca ne-ai abordat si invitat la muzeu, multumim Sorin pentru rabdarea de a ne explica cum functioneaza o mina, multumiri pentru masa din oras si de la mina, multumim pentru tot, sunteti foarte faini.