People of Zanzibar

   Avionul a intarziat, autobuzul a intarziat, la fel si microbuzele sau taxiul, feribotul a plecat mai devreme decat trebuia, nici o comanda la restaurant nu a venit sub o ora si jumatate, explicatia, TFT  adica, "tanzanian flexible time". Cred ca este cea mai buna explicatie de ce ei isi spuneau "happy people", nu erau niciodata stresati de timp, de un program sau un termen limita.

   Daca pescarii prindeau trei pesti, mancau trei zile si apoi se duceau din nou la pescuit, nu cred ca le-a trecut vreodata prin cap sa mearga si a doua zi, iar surplusul sa il vanda, daca au ce manca, de ce sa se streseze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Zanzibar

 

   Dupa nenumarate aventuri care ne-au pus nervii la incercare, in sfarsit, ajungem pe plaja unde trebuia sa ne rasfatam pentru urmatoarele cateva zile, doar ca, apa era la peste 500m in larg.

   Stiam de flux si reflux, dar sa mergi 500-600m pana la apa ( e drept ca de 2 ori pe zi apa era la 5m de usa noastra ), preturile in raport cu calitatea serviciilor oferite si localnicii care aveai impresia ca vor sa te pacaleasca tot timpul, m-au facut sa ma intreb, de ce ar veni cineva aici.

   Zanzibarul este unul din cei mai mari exportatori de alge marine, totusi, cat am stat acolo nu am mancat niciodata ( nu stiau sa le gateasca ), timp de sapte zile cat am stat pe aceasta INSULA, am mancat doar de doua ori peste ( invariabil, singurul fel de mancare era pui cu cartofi prajiti ), iar timpul de servire era intre minim o ora si jumatate si doua ore si un sfert.



 

 

 

 

   Nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc, aici am gasit cel mai fin nisip, cea mai limpede apa si de departe cea mai calda, dar de intors nu ma mai intorc, pur si simplu nu mi-au placut oamenii.

Iarna in Crai

   Cand am parcat masina la Brusturet, a inceput sa ninga, se anuntase vant puternic la munte si vreme mohorata, dar stiam ca indiferent cat de urata va fi vremea, aveam unde sa ne adapostim.
Mihai a fixat un ritm mai incet decat as fi vrut eu, insa, s-a dovedit a fi perfect, nici prea repede sa transpir, dar nici prea incet sa inghet de frig. Singura problema a fost zapada cam mare prin care trebuia sa bat urme.

 

  
   La refugiul Grind 1 am gasit o gasca de 5 baieti care aveau acelas traseu ca si noi, asa ca am asteptat smechereste sa termine ei de mancat si sa plece primi, ca noi apoi sa venim pe poteca deja batuta.

 

   Cele sase ore, de la masina si pana la refugiul Grind 2, in care as fi vrut eu sa ne incadram, au fost de fapt opt si jumatate. Noaptea ne-a prins cand am ajuns pe varful La Om, am asteptat sa ne ajunga si intarziatii si pe un viscol ce nu-ti permitea sa vezi mai mult de 2-3 metri, fara asigurare si rupti de oboseala, am bajbait printre cornise peste 45 minute pana la refugiu.

Putin suparat ca am carat trepidul degeaba pana sus, am mancat ceva si m-am bagat la somn.

Dimineata ...spectacol.

 

 

 

 Intr-o parte Bucegii si Leaota iar in cealalta Iezer si Fagaras, in rest, o mare de nori.