Mihai a fixat un ritm mai incet decat as fi vrut eu, insa, s-a dovedit a fi perfect, nici prea repede sa transpir, dar nici prea incet sa inghet de frig. Singura problema a fost zapada cam mare prin care trebuia sa bat urme.
La refugiul Grind 1 am gasit o gasca de 5 baieti care aveau acelas traseu ca si noi, asa ca am asteptat smechereste sa termine ei de mancat si sa plece primi, ca noi apoi sa venim pe poteca deja batuta.
Cele sase ore, de la masina si pana la refugiul Grind 2, in care as fi vrut eu sa ne incadram, au fost de fapt opt si jumatate. Noaptea ne-a prins cand am ajuns pe varful La Om, am asteptat sa ne ajunga si intarziatii si pe un viscol ce nu-ti permitea sa vezi mai mult de 2-3 metri, fara asigurare si rupti de oboseala, am bajbait printre cornise peste 45 minute pana la refugiu.
Putin suparat ca am carat trepidul degeaba pana sus, am mancat ceva si m-am bagat la somn.
Dimineata ...spectacol.
Intr-o parte Bucegii si Leaota iar in cealalta Iezer si Fagaras, in rest, o mare de nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu