Planul exista de mult, dar Mihai a reusit sa ne adune, avand doar o zi la dispozitie, am optat pentru partea estica, Gura Raului, Pestera , Ciocanu, Dambovicioara si inapoi pe la table si prapastiile Zarnestiului.
Imi este greu sa vorbesc de ce am reusit noi sa facem, avand in vedere ca pe traseu ne-am intalnit cu un grup de biciclisti francezi, care aproape toti aveau un picior sau ambele lipsa, cu toate astea se dadeau pe bicla, pentru ca asta isi doreau si asta le placea. O mare diferenta culturala si de perceptie a vietii fata de ce am intalnit la noi, sigur, ajutorul autoritatilor ( la noi nu doar ca nu te ajuta, ba uneori iti pun si bete-n roate ) si al prietenilor este important, dar cel mai important este sa intelegi tu, ca viata nu se termina aici. Jos palaria.
Sigur, am stiut de la bun inceput ca poate sa inceapa ploaia oricand, dar ca va ploua mai bine de 2 ore din cele 6 ale traseului, atat de tare incat nu vedeam pe unde mergem, nu prea ne asteptam, cu toate astea, hainele acum sunt uscate, noroiul l-am dat jos si au ramas doar amintirile, foarte faine dealtfel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu