El camino de la muerte

Adică drumul morţii. Îi zice aşa nu pentru că este extraordinar de periculos, cum ar vrea bolivienii să credeţi, ci pentru că într-adevăr, mor oameni, dar asta pentru că este plin de turişti de oraş, pentru că majoritatea celor care se dau pe death road sunt la prima aventură şi mulţi abia daca ştiu sa meargă pe biclă.

Death road este unul dintre cele mai faimoase drumuri din lume, care, la fel ca şi altele tot atât de celebre, este cu mult depăşit de aşteptări, cel puţin aşa a fost la mine. M-am simţit ca în celebrele safariuri africane, unde ‘ wild’ nu mai are absolut nimic wild.

 

Dacă alegi varianta de a merge cu o agenţie, asta presupune plata unei sume de bani, între 250 lei şi 600 lei ( în funcţie de cât de noi sunt biclele şi echipamentul şi cât de bune sunt serviciile), în schimbul acestor bani, beneficiezi de: bicicletă, combinezon de ploaie, cască, protecţii, maşină până la 4000 m şi retur din fundul văii, un sandwich, o masă caldă la sfarşit lângă o piscină, peisaje superbe.

 

 

 

Din La Paz până la punctul de plecare faci cam 2 ore cu maşina,  te îmbraci şi apoi incă 1 ora 'pedalezi' pe asfalt, doar coborâre, până la primul popas unde ţi se serveşte un sandwich. De aici, biclele sunt încărcate în maşină pentru următorii 10 km ( foarte periculos din cauza camioaneleor) ca mai apoi să dai de macadam sau de death road, unde iar te sui pe biclă să cobori 3 ore maxim 4, până la piscină şi mâncare.

 

 

 

Drumul este unul spectaculos, ca şi cum ai urca pe Everest cu scara rulantă, peisaj superb dar 0 aventură. Ma rog, având în vedere că alternativa era să stăm în oraş să aşteptăm bagajul meu care lipsea de 3 zile, a ieşit interesant.