Bicla in Crai

  Planul exista de mult, dar Mihai a reusit sa ne adune, avand doar o zi la dispozitie, am optat pentru partea estica, Gura Raului, Pestera , Ciocanu, Dambovicioara si inapoi pe la table si prapastiile Zarnestiului.

 

   Imi este greu sa vorbesc de ce am reusit noi sa facem, avand in vedere ca pe traseu ne-am intalnit cu un grup de biciclisti francezi, care aproape toti aveau un picior sau ambele lipsa, cu toate astea se dadeau pe bicla, pentru ca asta isi doreau si asta le placea. O mare diferenta culturala si de perceptie a vietii fata de ce am intalnit la noi, sigur, ajutorul autoritatilor ( la noi nu doar ca nu te ajuta, ba uneori iti pun si bete-n roate ) si al prietenilor este important, dar cel mai important este sa intelegi tu, ca viata nu se termina aici. Jos palaria.

 

   Sigur, am stiut de la bun inceput ca poate sa inceapa ploaia oricand, dar ca va ploua mai bine de 2 ore din cele 6 ale traseului, atat de tare incat nu vedeam pe unde mergem, nu prea ne asteptam, cu toate astea, hainele acum sunt uscate, noroiul l-am dat jos si au ramas doar amintirile, foarte faine dealtfel.

 

Raul Beiului si cascada Beusnita

 



 

 

 

 

 

People of Zanzibar

   Avionul a intarziat, autobuzul a intarziat, la fel si microbuzele sau taxiul, feribotul a plecat mai devreme decat trebuia, nici o comanda la restaurant nu a venit sub o ora si jumatate, explicatia, TFT  adica, "tanzanian flexible time". Cred ca este cea mai buna explicatie de ce ei isi spuneau "happy people", nu erau niciodata stresati de timp, de un program sau un termen limita.

   Daca pescarii prindeau trei pesti, mancau trei zile si apoi se duceau din nou la pescuit, nu cred ca le-a trecut vreodata prin cap sa mearga si a doua zi, iar surplusul sa il vanda, daca au ce manca, de ce sa se streseze.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Zanzibar

 

   Dupa nenumarate aventuri care ne-au pus nervii la incercare, in sfarsit, ajungem pe plaja unde trebuia sa ne rasfatam pentru urmatoarele cateva zile, doar ca, apa era la peste 500m in larg.

   Stiam de flux si reflux, dar sa mergi 500-600m pana la apa ( e drept ca de 2 ori pe zi apa era la 5m de usa noastra ), preturile in raport cu calitatea serviciilor oferite si localnicii care aveai impresia ca vor sa te pacaleasca tot timpul, m-au facut sa ma intreb, de ce ar veni cineva aici.

   Zanzibarul este unul din cei mai mari exportatori de alge marine, totusi, cat am stat acolo nu am mancat niciodata ( nu stiau sa le gateasca ), timp de sapte zile cat am stat pe aceasta INSULA, am mancat doar de doua ori peste ( invariabil, singurul fel de mancare era pui cu cartofi prajiti ), iar timpul de servire era intre minim o ora si jumatate si doua ore si un sfert.



 

 

 

 

   Nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc, aici am gasit cel mai fin nisip, cea mai limpede apa si de departe cea mai calda, dar de intors nu ma mai intorc, pur si simplu nu mi-au placut oamenii.